Plica și sindromul de plică
Autor: Dr. Gabriela Soare
Plica sinovială este un pliu al capsulei articulare cu rol de a facilita o bună mobilitate a articulației. La nivelul genunchiului se găsesc 4 plici sinoviale, considerate vestigii ale articulației membranoase prezente în viața fetală – suprapatelară, infrapatelară, medială și laterală. În starea lor normală, sunt subțiri, flexibile și par aproape transparente. De cele mai multe ori aceste plici sunt asimptomatice și au consecințe clinice reduse.
La unele persoane, dimensiunea pliului sinovial poate fi mai mare sau elasticitatea lui mai redusă. Plicile devin patologice atunci când calitățile lor se schimbă datorită unui proces inflamator care modifică flexibilitatea țesutului sinovial. O plică sinovială patologică care a trecut prin acest proces inflamator poate deveni inelastică, strânsă, îngroșată, fibrotică și uneori hialinizată. O plică sinovială afectată de astfel de modificări poate face o ”coardă de arc” peste troheea femurală, provocând afectarea rotulei și a femurului în flexia genunchiului.
O plică sinovială patologică poate exprima o mulțime de simptome; istoricul clinic dezvăluie de obicei dureri nespecifice de genunchi, anterioare sau antero-mediale, ceea ce a condus la concepția termenului sindrom de plica sinovială. Plicile sinoviale hipertrofiate și inflamate sunt mai frecvent întâlnite la adulții tineri. Majoritatea pacienților prezintă antecedente de traume locale sau o creștere a activităților sportive repetitive, dar orice formă de sinovită cronică sau tranzitorie poate face ca plica să-și piardă elasticitatea prin inflamarea și îngroșarea ei. Astfel de modificări pot afecta în special plicile parapatelară medială și suprapatelară, care se pot îngroșa ca o coardă și pot afecta articulația patelo-femurală în timpul flexiei, ducând ulterior la condromalacia localizată.
Simptomatologie
Pacienții pot prezenta antecedente de dureri în regiunea anterioară a genunchiului în urma unei munci fizice intense sau a unei activități sportive, care necesită o mișcare repetitivă de flexie și extensie a genunchiului și care irită articulația patelo-femurală. Aceste activități pot include urcarea și coborârea scărilor, ghemuirea, îndoirea sau ridicarea dintr-un scaun după ce a stat șezut pentru o perioadă lungă de timp. În plus, pot observa dificultăți în a sta liniștiți pentru perioade lungi de timp, fără a fi nevoie să se miște și să-și întindă genunchii. Durerea anterioară a genunchiului este simptomul cardinal al unei plici sinoviale patologice și este prezent la aproape toți pacienții care suferă de această afecțiune.
Simptomele sunt absente în mod clasic în fazele inițiale ale activităților sportive, dar apar cu o întârziere de câteva luni și deseori forțează individul să întrerupă. Datorită naturii mecanice a bolii, activitatea intensificată va crește gradul de iritație a plicii și poate explica prevalența afecțiunii la persoanele sportive.
Pacienții raportează în mod obișnuit dureri de genunchi nespecifice, intermitente, senzația de rupere, clic, blocaj, măcinare, instabilitate în interiorului genunchiului în timpul flexiei și extensiei. Genunchiul poate fi sensibil la atingere, umflat și rigid.
Pacienții se pot plânge, de asemenea, de simptome atipice, inclusiv pseudoblocarea genunchiului sau chiar se pot manifesta ca dureri vag localizate la nivelul tibiei anterioare, uneori radiază proximal către zona inghinală.
La examenul clinic se va identifica punctul dureros. De asemenea, în special la pacienții slabi, se poate palpa o bandă îngroșată sub piele, situată medial de rotulă.
Diagnostic
Uneori simptomele sunt asemănătoare altor afecțiuni intraarticulare, cum ar fi rupturile meniscale, leziunile cartilajului articular sau leziunile osteocondrale.
Radiografia – nu va evidenția plica, dar poate fi utilă pentru a determina prezența altor patologii articulare.
RMN – imagistica prin rezonanță magnetică nucleară va evidenția plica, dar și alte patologii posibile la nivelul articulației – leziuni meniscale, condrale sau chiar ligamentare.
Tratament
În etapa inițială se pot folosi medicamente antiinflamatoare pentru a reduce inflamația, asociată cu aplicații locale reci, repaus articular și poziția proclivă (ridicată) a membrului afectat. Fizioterapia și kinetoterapia sunt, de asemenea, utile în această etapă.
Infiltrația intraplicală de substanțe antiinflamatoare asociată cu fizioterapia ar putea fi benefice la pacienții cu antecedente scurte de simptome.
Artroscopia rămâne standardul de aur pentru tratamentul plicilor patologice, fiind utilizată în cazul în care simptomele persistă după aplicarea tratamentului non-chirurgical.
Este recomandată excizia completă și oferă rezultate satisfăcătoare mai ales dacă plica reprezintă singura patologie intraarticulară.