Meniscul și patologia meniscului

Anatomia meniscurilor

Meniscurile sunt două suprafețe semilunare, fibro-cartilaginoase, situate între femur și tibie, unul de partea medială și unul de partea laterală. Ele au rolul:

de a crește contactul între femur și tibie, prin creșterea congruenței osoase și creșterea suprafeței de contact, ducând astfel la scăderea punctului de încărcare. Meniscurile transmit 50% din forța portantă în extensie și 85% în flexie
de a absorbi șocurile – meniscul este mai elastic decât cartilajul articular
intervin în stabilitatea genunchiului și în sănătatea articulară.

Meniscul medial absoarbe aproximativ 50% din impactul articulației. De asemenea este implicat în stabilitate, mai ales la pacienții cu leziune de ligament încrucișat anterior, la care limitează alunecarea tibiei.

Meniscul lateral absoarbe o cantitate mai mare de șocuri, până la 70% din impactul asupra compartimentului lateral al genunchiului. Și el asigură o stabilitate rotațională, în special în cazul unei leziuni asociate de ligament încrucișat anterior.

Cu timpul meniscurile își pierd din gradul de hidratare și se subțiază, suferind un proces de deshidratare.

Leziunile meniscurilor

Leziunile meniscurilor pot să apară:

după un traumatism al genunchiului, frecvent întâlnite în accidentări la fotbal, schi, baschet. Când meniscul se rupe, pacientul poate auzi un zgomot, un pocnet, în genunchi. În cele mai multe cazuri, pacienții pot merge în continuare, iar unii sportivi pot continua să joace cu un menisc distrus. Treptat, genunchiul va deveni mai rigid și umflat în decurs de câteva ore până la zile
ca urmare a unor leziuni mici și repetate, suferite în timpul unor mișcări
prin uzură, odată cu înaintarea în vârstă = leziuni degenerative

Leziunea meniscului poate să aibă grade diferite, poate fi stabilă sau instabilă, sub forma unei clapete care se mișcă în articulație. Unele leziuni sunt ușoare și pot fi tratate conservator, în timp ce alte leziuni sunt mai grave și pot necesita intervenții chirurgicale.

Simptomatologie

Leziunile de menisc pot determina:

Durere – în regiunea din spate a genunchiului, în special la flexia profundă (în leziunile de corn posterior) sau o durere pe linia articulară cu o senzație ca de pietricică în pantof, cu dificultate de a pune greutate pe picior
Rigiditate și blocaj articular
Umflarea articulației
Senzație de instabilitate a genunchiului
Limitarea mobilității articulare

Deteriorarea cartilajului poate fi asociată și poate participa la această simptomatologie dureroasă.

Tipuri de leziuni ale meniscului

Leziunile meniscului pot avea o varietate de forme, conform imaginii de mai jos.

În funcție de zona din menisc lezată, de tipul leziunii și de timpul trecut de la producere, rupturile meniscului se pot repara sau pot necesita excizia și curățarea marginilor.

Diagnosticul leziunii de menisc

Se face prin examen clinic și imagistic, prin examenul RMN (rezonanță magnetică nucleară) sau artroscopic.

Tratamentul leziunilor de menisc

Scopul este menținerea unei suprafețe cât mai mare a meniscului. Dacă leziunea poate fi reparată, aceasta va fi suturată. În cazul unei leziuni nereparabile (majoritatea cazurilor), zona vătămată va fi îndepărtată (procedeu numit meniscectomie).

Treimea externă a meniscului, în apropierea inserției pe capsula articulară, poartă numele de zonă roșie, fiind puternic vascularizată. Leziunile în această zonă se pot vindeca de la sine dacă nu sunt grave, sau pot fi reparate, prin sutura porțiunii rupte.

Treimea medie a meniscului poartă numele de zonă alb-roșie. Leziunile în această zonă au potențial de vindecare și, în funcție de tipul leziunii, se pot repara sau necesită îndepărtarea chirurgicală numită meniscectomie.

Leziunile în treimea liberă a meniscului, în zona albă, lipsită de vascularizație, nu se vindecă și necesită îndepărtarea artroscopică a porțiunii de menisc lezate (meniscectomie).

Leziunile complexe ale meniscului presupun o combinație a mai multor tipuri de leziuni ale meniscului, tratamentul acestora presupunând excizia unei părți a meniscului. De notat este faptul că aceste leziuni cresc riscul de apariție a leziunilor degenerative cartilaginoase, în special la pacienții ce continuă practicarea de sporturi de contact.

Tratamentul conservator presupune:

repaus articular și întreruperea activităților fizice intense
aplicații locale reci
imobilizarea sau compresia cu o fașă elastică
menținerea unei poziții ridicate a piciorului pentru a reduce inflamația

Sutura meniscală

De câte ori este posibil, este importantă menținerea meniscului. În funcție de tipul de leziune și timpul scurs de la producerea ei, se încearcă de câte ori este posibil sutura meniscală. Vindecarea meniscului suturat nu este lipsită însă de riscuri, ce țin de tipul leziunii, timpul scurs, dacă leziunea se află sau nu în zonă vascularizată. Leziunile în zona roșie a meniscului au o rată mai mare de vindecare, aceasta scăzând pe măsură ce leziunea se apropie de zona albă. Studiile au demonstrat că posibilitatea ca sutura meniscală să nu se vindece atinge 20% din cazuri.

Meniscectomia parțială

Reprezintă excizia unei porțiuni a meniscului (meniscectomia parțială) sau a întregului menisc (meniscectomia totală). Ea este necesară numai atunci când repararea meniscului prin sutură nu este posibilă.

Transplantul de menisc sau substituția meniscală

Este indicat atunci când meniscul a fost excizat parțial sau total ca urmare a unei leziuni, pacientul prezentând dureri secundare exciziei meniscului sau în scopul de a micșora rata de deteriorare a cartilajului articular. Se poate folosi în acest scop fie un implant meniscal artificial, fie un transplant de menisc, o alogrefă.

Recuperarea după chirurgia artroscopică a meniscului

Depinde de tipul de tratament. În general, după o meniscectomie pacientul poate călca pe membrul pelvin operat în aceeași zi, începând în aceeași zi și exercițiile de recuperare conform protocolului. Recuperarea în centru specializat poate începe în ziua următoare. Întoarcerea la activitatea fizică intensă se face la 4 săptămâni de la operație.

În cazul unei suturi meniscale, va fi necesară utilizarea unei orteze pentru 4 săptămâni și a unor cârje la mers. Exercițiile de recuperare se vor începe în ziua operației, recuperarea în centru specializat cât mai rapid, în zilele următoare operației. Întoarcerea la activitățile fizice intense se face la 3 luni de la operație.